Boema. Câte ceva despre.

 

La Bohème înseamnă viața cum te taie capul, de cele mai multe ori în preajma unor oameni pe care capul îi taie la fel.

Înseamnă că muzica, arta plastică, literatura, moda sunt mai importante decât politica, banii, cutumele. Deși niciuna din acestea nu poate lipsi. Boemii sunt rătăcitori și obsesivi, aventurieri și romantici, vagabonzi și îndrăgostiți. Suntem pătimașii lumii noi.

~~~

Pe la 1800, Franța îi numea Bohémiens pe bieții rromani tuciurii, ajunși în Vest prin Boemia/Cehia. După ceva vreme, francezii au început să compare țiganii cu actorii/poeții/muzicienii sărmani și libertini din marile lor orașe. Boemii erau, în sfârșit, asociați cu viața nebună, orele mici, politica anti. Dragoste liberă, alcool, frugalitate, sărăcie pe care o cultivi. Era bine.

Și uite că boema pariziană a fost un model. În București-Micul-Paris, boema secolului XX a însemnat Caru’ cu Bere, apoi Capșa interbelică, Cina și Mărul de Aur în vremurile roșii, apoi Șarpele Roșu și acum înapoi în Centrul Vechi.

Numai că, la noi, boema s-a concentrat în jurul alcoolului și nu în jurul artiștilor. Aici n-a fost niciodată un “cartier” de scriitori și pictori, Bucureștiul nu a avut un Montmartre. Noi am avut însă crâșme. Din care, dimineața la acele ore mici, talentele se împrăștiau către mansardele lor.

~~~

Din fericire, mai ales pe timp de vară, boemii se grupau în vacanțe.

“Aşa s-a transformat Balcicul din satul care era înainte de 1913, în staţiunea în care era musai să te duci. Așa a ajuns Vama Veche un viespar arhitectural, social și economic. Așa a devenit în ultimii doi ani Centrul Vechi un hot spot al Bucureștiului.” ~Gabriel Dobre, în Decât o Revistă 3

Adevărul e că Vama Veche a căpătat sens pentru că, acum 50 de ani, românii nu mai puteau ajunge la boemul Balcic interbelic. Acolo, Regina Maria crease o oază în care se lăfăia boema. Acolo s-a născut moda artiștilor nudiști, acolo s-au băut în neștire cafele turcești cu miros de sare, acolo se stătea cu lunile pe timp de vară, în căutarea iubirii care naște arte.

Octavian Moșescu, primar de Balcic interbelic, a dat și o lege – orice artist care dorea o casă acolo pe Coasta de Argint trebuia împroprietărit absolut gratuit. Eu când zic că mi-am greșit secolul, am și dreptate.

Balcica Moşescu Măciucă scria în volumul dedicat oraşului de pe Coasta de Argint: „Balcicul trăia nu numai prin lumina solară, ci şi prin cea a spiritului. Lumina sufletelor se îmbina cu cea solară. Lucru pe care artiştii l-au înţeles. Ei au descoperit că, în Balcic, casele aveau porţile numai ca decor, fiindcă acolo totul era deschis, oamenii comunicau nu numai între ei, ci şi cu natura, într-o comuniune desăvârşită“.

Balcicul are ceva care mă îmbată, mă destramă, mă descompune. ~Mihail Sebastian, un boem nudist

Despre grădinile reginei, ascunzând o libertate soră cu patimile, despre cafelele care te înfrățeau cu lumea bună, despre amorul artiștilor la Balcic o să mai vorbesc.

 

~~~

În Vamă nu e chiar la fel ca la Balcic. Dar nici artiștii nu mai sunt ce erau. Sunt sigură că Vama Veche nu mai e ce-a fost. Așa că hai să-i spunem Vama Nouă și să ne bucurăm de ea.

Să dansăm ca muștele în jurul unui bec de pe plajă, să mâncăm tone de clătite cu nume ciudate, să ne murdărim până la genunchi cu ce-a mai rămas din nisipul-praf, să ne luăm hainele-de-vamă și sticlele de bere cu arome. Și să tăcem ziua, zumzăind aceleași muzici de acum 30 de ani, pe care ne încăpățânăm să le ținem în viață. Să iubim și să ne aducem aminte. Să ne aducem aminte.

 

 

 


 

Lasă un comentariu

Comentarii
Un Comentariu to “Boema. Câte ceva despre.”
  1. Iata ca am gasit acesta pagina web despre Boema.

    Câte ceva despre. : La Bohème, cautand despre maramu.
    Acum ce sa zic ca faci treaba super. Te invit sa vezi si pagina http://cazare-maramures.net o
    pagina despre maramureseni. Numa bine