AM RĂMAS DOAR NOI

și ce bine ar fi ca oamenii să fie sinceri atunci când răspund la “care a fost the-best-moment din viața ta?”

pentru că, trebuie să fiu sinceră, cred că viața ar fi prea simplă dacă acele the-best-moments ar însemna, așa cum răspundem cu toții, clipele în care  ne-am văzut copilul pentru prima oară sau când ne-am potrivit verighetele pe degete = clipele când interiorul se dezvelește la exterior sau când pantofii m-au bătut mai rău decât la serbarea de clasa a patra.

la fel ca bluza cu love-is-hard pe care ne-am cumpărat-o obsesiv anul trecut pentru că era singurul lucru care semăna cu marni și pe care puteam să punem mâna, zic că viața are de dăruit ceva mai mult decât o clipă…

~~~

a trecut 1 an în care mi-am mâncat timpul pe felii de pâine, pe furiș. primul an din viața copilului meu a fost un sacrificiu și o feerie. sunt mândră de mine pentru că nu am rupt continuul și sunt mândră de mine pentru că mi-am cernut planurile.

dar, în final, am rămas doar noi.

noi cei singuri în casă, nesunați și negândiți, noi cei slabi și grași deopotrivă, mame care au uitat să fie soții și poeți care se tem de poezia lor. am rămas doar noi, cu telefoanele în priză, așteptând mereu să se întâmple cel mai bun moment din viața noastră.

~~~

cel care a făcut copilul să crească în burta femeii a fost un mefisto. pentru că m-a făcut să cred că viața se întâmplă doar așa, împreună. și că el e jumătatea mea, pe care o hrănesc de aproape un 1 și încă 40 de săptămâni cu trupul meu. e jumătatea mea pentru că m-a făcut om.

~~~

the-best-moment din viața mea este în noaptea aceasta. am unghii care sclipesc cu OPI deasupra tastaturii albe. visez că mă îmbrac în Tahir Sultan ca să merg sâmbătă la operă. am ochi de șoim care caută respirația copilului dormind lipit de coapsa mea. am o casă boemă și un bărbat ca un pici foarte mare. iubitul meu cu spatele ilustru, iubitul meu din cărțile cu poezii.

am micul meu trianon și am rămas doar noi.

 

 

+pentru poză îi mulțumesc lui Cristi Preda (aici mai aveam doar 42 de ore până am tăiat cordonul)

Lasă un comentariu

Comentarii
4 Comentarii to “AM RĂMAS DOAR NOI”
  1. magdici says:

    m-ai emotionat de dimineata >:D< imi vin un milion de ganduri in minte, pe care vreau sa ti le scriu, dar in final nu iese niciunul, asa ca te imbratisez doar tare-tare, din alt trianon plin de continuum si iubire :)) si alte minunatii. Scrii minunat.

    • Raluca says:

      ce frumoase sunt emotiile mamelor si cum se inteleg ele pe tacute intotdeauna <3
      te pup si pe blog si iti multumesc, Magda!

  2. zorzonica says:

    mi s-au umplut ochii de lacrimi cand am citit! ai descris atat de frumos! sper sa traiesc si eu asa ceva la un moment dat in viata mea :*

    • Raluca says:

      Zorzonico, viata e buna si universul trebuie sa te faca fericita! Ma rog pentru tine si iti sunt alaturi for ever and ever :*