TEATRUL DE PĂPUȘI PE MĂSURA MEA

Când ești mic, teatrul de păpuși e o bucurie infinită. Ca o lume curgând din degetele unui om mare.
Dar ziua când pricepi că teatrul de păpuși e o tragedie cu marionete, că-i rău să fii tras de sfori, e ziua când începi să mori, puțin câte puțin.

Mie nu-mi pare rău că sunt o păpușă în mâini mici. Stau cuminte cu capul într-o parte, zâmbesc și ridic mâna dreaptă când kidulescu mi-o cere. Fac reverențe în fața unui om foarte mititel care seamănă cu mine. Și mă simt om, pentru că lumea curge prin mine și sforile de care mă leg.

 

+ pentru foto, mulțumesc lui Cristi Preda

Lasă un comentariu