Secrete

CUCERIRI

Cred că m-am îndrăgostit. Din nou. Așa brusc, gemător, dureros, tulburat ca o ramură de cireșe coapte…

♫ ♪ L’été à Paris ~ Anggun

Iubirea e o prăjitură celebră, cu albuș, migdale, zaharuri speciale și cremă de unt. Iubirea vine în mii de arome. Iubirea e un macaron.

E fix ca o vizită la Ladurée. V-aș putea explica parfumurile de framboise și lăcrămioare, pastelurile din șerbet sau muzica paietelor comestibile. Dar n-are rost. În schimb aș putea să vă rog ca, în zilele când vă lăsați îndrăgostiți, să căutați un Ladurée și să vă înecați în el.

În plus, uite și niște poze din ziua când am cucerit un Ladurée:


Secrete

MASCA

A) Iunie 2011 // se poartă măștile. Suprapunem straturi de haine eco și largi, punem flori peste broderii, Raluca pune arămiu peste blond. Totul e bine când se suprapune cu bine.

B) Am 1160 de prieteni pe Facebook. Acolo se poartă efectele retro în Photoshop. Orice poză merită o mască de vechi, oricât de ascunzătoare/supraexpusă/zgomotoasă.

C) Când te-ai săturat de strădanie, de muncă, de București sau de tine însuți, pui o mască. Știu oameni care trăiesc acum la țară, își petrec ani sabatici în Phuket sau își redecorează balcoanele. Și încă ce boem, în București se fac copii surogat.

D) Iunie 2011 // se poartă complexele.  Femei frumoase care se ascund sub uniforme în tendințe. Femei în rochii nepotrivite, înspăimântate de celulită. Femei care știu că sunt frumoase, dar cer confirmări pentru că asta e popular.

~~~

Mai sunt cam 10 zile de iunie. Alegeți repede ce măști mai puneți, ce mai scoateți.

Până în iulie, și boema mea va trece prin măștile ABC și D. La alegere.

// Măștile mele de azi sunt oferite de The Pierces, muzica mea favorită din iPod.

 

Când vine vara știu că am mai câștigat o bătălie. Am mai cucerit o omenire și acum, gata!, pot să port sandale, să mă prăfuiesc pe glezne. Prima zi în care port sandale e prima zi din viața mea. În fiecare vară e o primă vară, în care nu mi-e frică să recunosc că greșesc.

~~~

Prima amintire a vieții mele e dintr-o astfel de primă zi de vară. Îmi era grozav de frică de frunze, motiv pentru care nu călcam niciodată prin iarbă. Îmi plăcea praful de pe cimentul care lega casa mea de intrarea în piață. Iar în piață era bine. Acolo creșteau căpșuni, pe tarabe. Ori prima amintire e într-o grădină de căpșuni. Cineva încerca să îmi arate unde cresc ele cu adevărat, între frunze și nu pe ciment. M-a pus în picioare, ca pe o păpușă Arădeanca, între frunzele solzoase, care m-au gâdilat ca niște creaturi șerpoase printre baretele sandalelor. Se poate să fi fost prima oară când purtam sandale.

M-am speriat și am căzut pe spate, între frunze și căpșuni, înecându-mă într-o grădină care mă intoxica. Îmi era și îmi este frică de căpșuni. (3 ani mai târziu, mi-am prins glezna între spițele unei biciclete. Încercam să ajung într-un alt lan de căpșuni.)

~~~

Număr zilele de iunie la fel cum număr oamenii care nu mă mai cunosc. De parcă și pe ei trebuie să îi perforez, să îi domesticesc. Iar bătăliile mele de vară sfârșesc întotdeauna prin a-mi schimba culoarea părului. Niciodată moravul. Acum e roșu. Sunt roșcată la fel cum mănânc salată de roșii, cu religiozitate, în fiecare seară. La fel cum nu pot avea o strategie, un urcuș, un fir roșu. Ca și cum toată viața am purtat numai rochia goală a Lanei. Rochie cu imprimeu de femeie goală. Sunt goală pe dinafară și preaplină pe dinăuntru. Îmi schimb culoarea și primesc în schimb o vară de sandale Jeffrey Campbell.

~~~

Am un singur stâlp. Alerg în jurul lui, apucându-mă ca roșia de arac. Adică am un bărbat fără care mi-e frică să trăiesc. Sunt paranoică la telefon, bănuiesc că a mâncat lucruri gătite de alți oameni și mă ucide gândul că nu știu cu ce e îmbrăcat astăzi. Scriu poezii în autobuzul 104. Prima vară înseamnă prima zi de vară. Acea zi când e azi și când plec să număr balcoanele care îmi plac pe malul drept al Dâmboviței.

~~~

// prima poză e din Place des Vosges // a doua de pe malul Île de la Cité

Quand tu sais que la plupart des hommes sont comme des enfants, tu sais tout. ~Coco Chanel

îmi vine uneori să am încredere în hulubi, în fanfara de la metrou și câinii vânzătorului de ziare…
îmi vine să mai stau în balcoane și să mai caut tei cu flori (în Militari sunt mii de tei care îmi fac viața frumoasă în prima săptămână de iunie)

fiecare femeie ascunde un secret! îl indoapă cu înghețată odată pe lună, îl crește în ghiveci sau în pântec… secret care nu se explică, nu se împarte și căruia nu i se dă drumul în lume

când spun că secretul unei femei nu se explică, vreau să spun că nici eu nu-mi explic propriul meu secret… par exemple, mi-e frică de frunze și totuși le pozez obsesiv… încui ușa de trei ori pe dinăuntru și doar odată pe dinafară… deși, uneori îmi vine să am încredere că pot să nasc, să-mi ascut vocea, să am parte… îmi vine să pot saluta victorioasă
zilele următoare

~~~

♫ ♪ Cat Stevens: Morning has broken

N-am avut niciodată un cal. Dar îi pomenesc în poeme de parcă i-aș cunoaște. N-am stat niciodată prea aproape de un cal, nu am atins niciodată vreunul. Mă înspăimântă ființial fiecare exemplar pe care îl văd,  mă sperie libertatea și puterea bruscă și fărădelegea calului mereu cu fruntea în zare.

Pe malul Dunării sunt întotdeauna cai liberi. Codrul îi știe bine, îi iubește și le-a scris un recviem. O carte de acum ani mulți. Recviem pentru caii dunăreni. V-ar plăcea cartea asta.

Herghelii de libertate, asta sunt caii lui. Iar Codrul și caii nu îngenunchează, niciodată. Suflete vechi și mute de rușinea apelor.

~~~

Și mai știu că femeile și bărbații au cai diferiți. Libertate la feminin sau la masculin, câteodată neutru.

Eu am un cal alb, stă înapoia ochiului de când eram fetiță. Calul alb care aduce prinți și sfârșește povești. Un cal măiastru care e prea frumos în poze de la apus.

Tu ai un cal netrebnic. Nărăvaș ca tinerețile pierdute, liber ca oamenii care pleacă și nu se mai întorc . Un cal uitat pe un ostrov de pe Borcea.

~~~

N-am avut niciodată un cal. Cred că nimeni nu a stăpânit un cal cu adevărat. De aceea mi-e bine că salvez unul acum.

Uite, anul acesta, am mai înțeles ceva despre libertate.

 

// 5 poze cu ce am înțeles eu despre Libertate, în Montmartre

// ♪♫ ♪ Janis Joplin: … take another little piece of my heart now, baby