♫ ♪ ZAHO – Je Te Promets

~~~

Îmi place murmurul oalelor pe foc. Îmi place vâjâitul cuțitului în cartof, pun miere la fripturile de pui și îl iubesc pe Jamie Oliver. Copiii lui – Poppy Honey Rosie, Daisy Boo Pamela, Petal Blossom Rainbow și Buddy Bear Maurice – sunt cei mai hrănaci copiii de pe continentul meu. Așa trebuie că este.

Dar eu evit rețetele lui Jamie. Evit și rețetele mamei. Sunt propria mea carte de bucate (așa cum ne lăudăm noi, corporatistele care gătesc pentru că e un hobby, nu o datorie… noi, deziluzionatele de București, care gătesc mai mult pentru blog decât pentru familie).

Am avut mereu impresia că în palma mea stângă se scrie o carte de bucate. Mi-o dictează cineva ca pe o fițuică, la fel cum îmi dictează deopotrivă poezii.

Și trag cu ochiul în palmă din când în când, trișez când ți se face foame sau când nu știu exact ce să-ți spun și se lasă tăcerea aceea… Tăcerea de când știm că ne este bine, că ne crește familia și că nu e nevoie să vorbești chiar tot timpul. (Pentru că e bine, recunoaște, să poți să taci cu mine.)

Acolo în palmă am și tocănițe și brioșe mânjitoare cu mure, am și cidru… le-am scris mic de tot în palmă, ca să încapă bunătăți pentru toate zilele. Bunătăți pentru cei 50 de ani pe care plănuiesc să-i gătesc de-aici înainte, să-i pun la murat ca pe gogoșari și să-i las moștenire pentru copilul mic și hrănaci.

Le-am scris pe toate în palma mea stângă – cât o carte de bucate.

~~~

iartă-mă
iartă-mă că ți-am făcut bunătăți
în loc să-ți scriu poezii

~~~

// supercrêpe și cidru, la Crêperie Josselin în Montparnasse

// croissant la Café de Flore în Saint-Germain-des-Prés

// ceva salată cu jambon și brânză coaptă de capră, Le Marais

// pește marinat la NudiBar

// mojito-amour cu prea multe căpșuni zdrobite în mentă, sub mini-balconul lui Cioran