// O minipoveste despre Ralucutz, my <3ly bohemian TiPtiL little ray of sunshine + poze de chinez în Paris

~~~

Casa lor era întotdeauna mică, gen trei pe trei, dar acolo în bucătăria cu scaune miniaturale se făceau cele mai bune borșuri comune. Primele borșuri pe care le face o femeie în viața ei. Garsonieră închiriată și oale aduse de la mama.

Aveam veșnic o mușama și un fund de lemn pe masă și un pet început de bere. Mocheta mirosea, inevitabil, a toate licorile care se vindeau la non-stop. Cunoșteam mai mulți oameni decât ne puteam aminti a doua zi.

Stingeam țigările în scumiere mititele, ca niște coji mai colorate de nucă, preapline în oricare din zilele pe care mi le amintesc.

~~~

Nu aveam televizor. Sau nici nu contează dacă aveam. Dar ne căram viețile și rachiul de la unii la alții. Și întotdeauna dormeam în case la comun.

Știam toate barurile din centrul vechi, din centrul nou și oamenii din ele. Acolo era mai mult acasă decât în locul unde alegeam să ne trezim de dimineață.

Oamenii pe care îi iubeam atunci sunt și azi cel mai bun exemplu de boemă la care mă pot gândi.

~~~

Nu e simplu să ai o trupă. O formație. O grupare de oameni care cântă. Sau un bar. Sau o agenție. Sau măcar un job, la o adică.

Și nu e simplu nici să primești zeci de oameni în fiecare seară în casa ta. Să ne bețivănim, să cântăm, să dormim pe trei canapele și patru perne din burete, printre scrumiere și pupături.

Nu e simplu să te faci că uiți că iubești și apoi să te faci că iubești altceva.

În general, nu e simplu să fii așa de boem. Și nu pot spune cu certitudine dacă e simplu să fii fericit.

~~~

Lumea se împarte în cei care cântă și cei care nu. Cei care iubesc și cei care nu.

Curând, lumea se va împărți în părinți și nu.

 

Cafenea

CINA

pun întotdeauna un tacâm în plus la masă
nu se știe niciodată cine vine la cină

au fost zile când furculițele ridicau sughițuri din farfurie
când alergam singurătatea pe fundul cănii și tacâmul
era mereu în plus
ca o gaiță pe ramura care curge pere

 

sau seri când vroiam să hrănesc oameni pe care nu i-am apucat destul
care m-ar fi iubit dacă ar fi trăit
m-ar fi învățat cum se curăță peștele cu burta plină
și s-ar fi bucurat de ciorbele mele cu cimbru

acum am întotdeauna un frate la masă
fiecare frate care adulmecă fierturile
amestecurile de cărnuri despicate

 

așa cum știu mamele care devin bunici
așa cum aduni copanele mai multor animale în aceeași pungă
ca să ai întotdeauna un număr perfect pentru cină

 

să ai o farfurie în plus
nu se știe niciodată cine vine azi la masă

 


Dacă vrei să te bălăcești în râul din spatele casei, încearcă să nu-ți umpli buzunarele cu pietre. Altfel o să fie jale. Și oamenii vor crede că ești Virginia Wolf.

Dacă nu ai un râu în spatele casei, merge și în cadă. Vara fără apă nu ar fi decât o ruină. Încă un artist care își desenează picioarele. Altfel, încearcă să nu umpli cada cu amintiri, cu oameni din tufișuri cu vremuri reci, cu blocuri de piatră sau cu tine de-a-ntregul. Ce-ar fi degetele tale ieșind din apă dacă nu zece zâne bune, gata să te salveze de la înec? Tabloul e compus întotdeauna din tablouri. Și oamenii vor crede că ești Frida Kahlo.

Dacă vrei să-ți tatuezi și altceva în afară de ochelarii hipsterești de pe nas, încearcă o colivie mică pe degetul lui Saturn. O colivie de aur, bătută în tuș negru. Altfel, sari! Rostogolește-te, întinde mâinile prea lungi… Închide ochii și sari! Cântă în timp ce râzi și apoi fă-ți o salată proaspătă de vinete. Cumpără pâine caldă, pentru femei albe și grase, apoi fă-ți rochii moi, care se plimbă după tine. Și oamenii vor crede că ești Florence Welch.

~~~

// Dar tu ești tu, aici, haș, Aitch. Când aveam 5 ani, am fost mama ta, în Ridichea Uriașă. Altfel, vreau să știi că pândim aceleași balcoane uitate prin București.

// poza e de prin Paris. Nu știu cine e bobi, dar mi-a amintit de tine.

// ♫ ♪ Florence + the Machine // new song // What The Water Gave Me

 

 

La Bohème înseamnă viața cum te taie capul, de cele mai multe ori în preajma unor oameni pe care capul îi taie la fel.

Înseamnă că muzica, arta plastică, literatura, moda sunt mai importante decât politica, banii, cutumele. Deși niciuna din acestea nu poate lipsi. Boemii sunt rătăcitori și obsesivi, aventurieri și romantici, vagabonzi și îndrăgostiți. Suntem pătimașii lumii noi.

~~~

Pe la 1800, Franța îi numea Bohémiens pe bieții rromani tuciurii, ajunși în Vest prin Boemia/Cehia. După ceva vreme, francezii au început să compare țiganii cu actorii/poeții/muzicienii sărmani și libertini din marile lor orașe. Boemii erau, în sfârșit, asociați cu viața nebună, orele mici, politica anti. Dragoste liberă, alcool, frugalitate, sărăcie pe care o cultivi. Era bine.

Și uite că boema pariziană a fost un model. În București-Micul-Paris, boema secolului XX a însemnat Caru’ cu Bere, apoi Capșa interbelică, Cina și Mărul de Aur în vremurile roșii, apoi Șarpele Roșu și acum înapoi în Centrul Vechi.

Numai că, la noi, boema s-a concentrat în jurul alcoolului și nu în jurul artiștilor. Aici n-a fost niciodată un “cartier” de scriitori și pictori, Bucureștiul nu a avut un Montmartre. Noi am avut însă crâșme. Din care, dimineața la acele ore mici, talentele se împrăștiau către mansardele lor.

~~~

Din fericire, mai ales pe timp de vară, boemii se grupau în vacanțe.

“Aşa s-a transformat Balcicul din satul care era înainte de 1913, în staţiunea în care era musai să te duci. Așa a ajuns Vama Veche un viespar arhitectural, social și economic. Așa a devenit în ultimii doi ani Centrul Vechi un hot spot al Bucureștiului.” ~Gabriel Dobre, în Decât o Revistă 3

Adevărul e că Vama Veche a căpătat sens pentru că, acum 50 de ani, românii nu mai puteau ajunge la boemul Balcic interbelic. Acolo, Regina Maria crease o oază în care se lăfăia boema. Acolo s-a născut moda artiștilor nudiști, acolo s-au băut în neștire cafele turcești cu miros de sare, acolo se stătea cu lunile pe timp de vară, în căutarea iubirii care naște arte.

Octavian Moșescu, primar de Balcic interbelic, a dat și o lege – orice artist care dorea o casă acolo pe Coasta de Argint trebuia împroprietărit absolut gratuit. Eu când zic că mi-am greșit secolul, am și dreptate.

Balcica Moşescu Măciucă scria în volumul dedicat oraşului de pe Coasta de Argint: „Balcicul trăia nu numai prin lumina solară, ci şi prin cea a spiritului. Lumina sufletelor se îmbina cu cea solară. Lucru pe care artiştii l-au înţeles. Ei au descoperit că, în Balcic, casele aveau porţile numai ca decor, fiindcă acolo totul era deschis, oamenii comunicau nu numai între ei, ci şi cu natura, într-o comuniune desăvârşită“.

Balcicul are ceva care mă îmbată, mă destramă, mă descompune. ~Mihail Sebastian, un boem nudist

Despre grădinile reginei, ascunzând o libertate soră cu patimile, despre cafelele care te înfrățeau cu lumea bună, despre amorul artiștilor la Balcic o să mai vorbesc.

 

~~~

În Vamă nu e chiar la fel ca la Balcic. Dar nici artiștii nu mai sunt ce erau. Sunt sigură că Vama Veche nu mai e ce-a fost. Așa că hai să-i spunem Vama Nouă și să ne bucurăm de ea.

Să dansăm ca muștele în jurul unui bec de pe plajă, să mâncăm tone de clătite cu nume ciudate, să ne murdărim până la genunchi cu ce-a mai rămas din nisipul-praf, să ne luăm hainele-de-vamă și sticlele de bere cu arome. Și să tăcem ziua, zumzăind aceleași muzici de acum 30 de ani, pe care ne încăpățânăm să le ținem în viață. Să iubim și să ne aducem aminte. Să ne aducem aminte.

 

 

 


 

Secrete

MASCA

A) Iunie 2011 // se poartă măștile. Suprapunem straturi de haine eco și largi, punem flori peste broderii, Raluca pune arămiu peste blond. Totul e bine când se suprapune cu bine.

B) Am 1160 de prieteni pe Facebook. Acolo se poartă efectele retro în Photoshop. Orice poză merită o mască de vechi, oricât de ascunzătoare/supraexpusă/zgomotoasă.

C) Când te-ai săturat de strădanie, de muncă, de București sau de tine însuți, pui o mască. Știu oameni care trăiesc acum la țară, își petrec ani sabatici în Phuket sau își redecorează balcoanele. Și încă ce boem, în București se fac copii surogat.

D) Iunie 2011 // se poartă complexele.  Femei frumoase care se ascund sub uniforme în tendințe. Femei în rochii nepotrivite, înspăimântate de celulită. Femei care știu că sunt frumoase, dar cer confirmări pentru că asta e popular.

~~~

Mai sunt cam 10 zile de iunie. Alegeți repede ce măști mai puneți, ce mai scoateți.

Până în iulie, și boema mea va trece prin măștile ABC și D. La alegere.

// Măștile mele de azi sunt oferite de The Pierces, muzica mea favorită din iPod.