Dacă de azi aș începe să cânt

Și stelele bietele s-ar smulge din zare,

Nimic nu mi-ar mai rămâne din patul acesta mare, din fericire,

Decât o carte de poezie.

Dacă aș scrie cu dreapta toate viețile pe care le trăiesc zi de zi,

Crescute de hoți și de doamne în galantare,

Copilul meu născut din ochi verzi n-ar mai avea

Decât o carte de poezie.

Zilele care trec legate de gâtul meu,

Zilele cele mai mari sau frânturile

Nu sunt decât minaretele bietele,

Degetele pe care le înșirui pe post de hârtie,

Mâinile mele împletind mâini de copil care nu mai vrea să crească

Decât într-o carte de poezie.

 

Olga este o ființă stranie, prinsă undeva între 3 și 33 de ani. își poartă tandru părul de căpșună prin orașul meu, aproape la fel de sincer cum scrie despre campioni, naștere naturală, fustițele de box, diriga din generală și câinii părăsiți prin București. după cum trebuie să știți de pe acum, Olga rotește sulița aceea de scrimă la fel de rapid cum rotește carioca roșie pe foaie atunci când desenează o mamă care seamănă cu un tată.

mi-e dragă Olga ca și cum ar fi o singură pisică, știut fiind faptul că cele nouă vieți ale unei pisici pot să fie împărțite, spre exemplu, în două fete cu ochi rotunzi. (singurele obiecte albastre din vecinătatea mea sunt acum o sticlă de apă Dorna și un Danone de băut. e limpede de ce n-am reușit să fac o metaforă decentă despre albăstrimea ochilor Olgăi).

în lumea pisicii Olga, apartamentele din Colentina sunt niște baloane de săpun, acolo unde doamnele simandicoase umplu Bucureștiul de amănunte și bezelele se mănâncă la fel ca ouăle – cu bucurie.

“Olga, când stau în dreapta ta îmi pare că miroși a brioșe!” poate nu știu ce vorbesc, pentru că n-am mai stat în dreapta unei pisici Olga nicicând până acum.

“hei, Raluca, asta e pentru că Olga naște fete ca Olga.” Raluca nu vede legătura și inspiră brioșele calde ca o nouă descoperire de mamă de fete. “tu faci băieți și, pesemne, asta e cu totul altceva. bărbații tineri nu înțeleg uneori nimic. iar cei bătrâni nu au înțeles nimic niciodată.”

“Olga, scriai lumește când stăteai acasă și poetic de când ai program de om mare.”

ultimul lucru pe care Olga mare l-a pus pe blogul bun? vremea.

mic mesaj de final pentru Olga: biletele câștigătoare la pariuri sunt exact ca mersul la Paris. faci fix ce-ți trece prima oară prin cap, pleci fix când ai chef, ca și cum nimic nu te-ar opri să pleci și nimic nu ți-ar spune că PSFX e un pariu necâștigător. eu am luat șase milioane pe un bilet de champions league unde aveam aproape numai PSFX. și am plecat la Paris ca nebuna, ca și cum era prima și singura emoție din viața mea.

Hei, e la fel de palpitant ca atunci când faci o supă. (să nu te apuci niciodată de făcut supă!)

“poate când oi fi bătrână… vrăjeală! eu nu am cum să fiu bătrână.”

am început să-i țin pumnii Olgăi și să-i fac galerie. plus că e singurul om care nu are mașină pentru că nu vrea.

~~~

// pentru că nu am întrebat-o în prealabil, n-am pus aici poze cu Olga mare sau cu Olga mică. dar sunt pozele mele de bine, deci enjoy :)

// vă invit să o citiți pe Olga aici… și să-i cumpărați cartea de aici